Dr. Elena Ungureanu, medic primar psihiatru, declară că, deşi impactul activităţilor dedicate conştientizării simptomatologiei demenţei Alzheimer este în creştere, stigmatizarea şi dezinformarea rămân probleme globale, care necesită o abordare concentrată, de lungă durată şi care să cuprindă mai multe niveluri.
Mai mult, studiile arată că demenţa reprezintă a cincea cauză principală de deces în lume.
„Demenţa este un sindrom caracterizat prin afectarea permanentă a funcţiei intelectuale, instalată progresiv. Pentru a pune diagnosticul de demenţă trebuie ca mai multe sfere ale activităţii mintale să fie afectate: memoria, limbajul, orientarea spaţială, emoţiile sau personalitatea şi cogniţia”, explică, pentru AGERPRES, dr. Elena Ungureanu.
Conform sursei citate, deşi majoritatea demenţelor sunt cronice, ireversibile şi progresive, termenul de „demenţă” nu implică automat şi ireversibilitate, aproximativ o treime dintre pacienţii care se prezintă la evaluarea iniţială având sindroame demenţiale parţial reversibil.
„Demenţa a afectat dintotdeauna oamenii care au supravieţuit până la vârste înaintate, dar este o afecţiune medicală care a devenit proeminentă mai ales în secolul al XX-lea ca urmare a creşterii fără precedent a numărului de persoane vârstnice în toată lumea. În vocabularul psihiatric, termenul ‘demenţă’ a suferit o evoluţie semantică notabilă, înlocuind atât în psihiatria franceză, cât şi în cea germană paradigma alienaţiei mintale. Studiul demenţelor, din punct de vedere al metodelor de prevenţie, diagnostic şi tratament, a înregistrat o creştere importantă în cursul ultimilor douăzeci de ani, din partea tuturor specialiştilor implicaţi”, a arătat dr. Ungureanu.
Dintre toate formele de demenţă, susţine aceasta, boala Alzheimer şi demenţa vasculară sunt cele mai frecvente, fiind responsabile pentru până la 90% dintre cazurile de demenţă.
„Cauzele şi mecanismele de producere a acestei afecţiuni nu se cunosc în totalitate şi cu exactitate, însă au apărut pe parcursul timpului diferite mituri şi prejudecăţi referitoare la factorii care pot influenţa apariţia bolii şi la cei care pot proteja împotriva îmbolnăvirii”, afirmă dr. Elena Ungureanu.
Se estimează că acum, la nivel global, trăiesc peste 50 de milioane de persoane diagnosticate cu boala Alzheimer, la fiecare trei secunde un nou pacient primind acest diagnostic. În Europa sunt înregistrate anual între 14.000 – 15.000 de cazuri noi cu această patologie. Numărul celor afectaţi de boala Alzheimer este aşteptat să crească la peste 152 de milioane până în anul 2050.
Conform studiilor, în prezent, demenţa reprezintă a cincea cauză principală de deces în lume. Costurile globale ale îngrijirilor de sănătate şi sociale destinate bolii Alzheimer au fost estimate în 2018 la aproximativ 818 miliarde de dolari americani. Dacă aceste costuri ar reprezenta venitul unei ţări, aceasta ar fi a optsprezecea economie a lumii, iar dacă ar reprezenta profitul anual al unei companii, ar fi pe locul întâi în clasament, depăşind Apple şi Google. Acestea sunt însă doar costuri financiare, neputându-se evalua impactul real social, emoţional, familial.
„Demenţa Alzheimer este adesea ascunsă, trecută sub tăcere sau ignorată, atât de pacienţi, cât şi de către familie şi prieteni. În realitate, persoana care suferă de demenţă, pe lângă tratament şi îngrijire de specialitate, are foarte mare nevoie şi de sprijin din partea familiei, a prietenilor şi a comunităţii”, spune medicul.
În România, în anul 2016 erau aproximativ 300.000 de persoane diagnosticate cu Alzheimer, cu o rată a diagnosticării ce se situează între 10 – 15%, mult peste media europeană, la care se adaugă bineînţeles şi cei care sunt îngrijiţi de familie fără a fi diagnosticaţi.
În ţara noastră nu este încă recunoscut faptul că demenţa reprezintă o problemă de sănătate publică, nefiind elaborată o strategie naţională privind această afecţiune.
