spot_img
AcasăBoli si afectiuniSfatul specialiştilor Euromaterna. Metode de tratament în cazul bolii avortive

Sfatul specialiştilor Euromaterna. Metode de tratament în cazul bolii avortive

- Publicitate -spot_img

Boala avortivă reprezintă pierderea repetată a sarcinilor, de obicei la vârste gestaţionale mari, în trimestrul al doilea, prin scurtarea şi deschiderea colului uterin.

 

„Scurtarea colului sub 2,5 cm în trimestrul al doilea de sarcină duce la un risc crescut de avort spontan şi naştere prematură, cu creşterea consecutivă a morbidităţii şi mortalităţii neonatale. De asemenea, o scurtare rapidă a colului uterin într-un timp foarte scurt reprezintă o urgenţă obstetricală şi trebuie tratată ca atare.

Cele mai frecvente cauze ale avorturilor repetate în trimestrul al doilea de sarcină sunt reprezentate de deficitul fibrelor de colagen şi infecţiile genitale. Calitatea proastă a fibrelor de colagen duce la ţesuturi slabe, inelastice, incapabile de a se adapta la presiunea exercitată de sacul amniotic asupra colului, ducând inevitabil la scurtarea şi deschiderea lui.

Infecţiile genitale netratate sau nediagnosticate, prin liza celulară produsă de toxinele eliberate de bacterii, duc la scurtarea colului şi ruperea membranelor”, a precizat dr. Carmelina Ofelia Constandin, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Privat Euromaterna.

 

Cauze generale ce pot genera avort spontan

 

metabolice şi vasculare: diabet, hipertensiune arterială, boli cardio-vasculare

boli cronice: tuberculoză, cancer

factori nutriţionali: diete deficitare în alimente de bază

consum de alcool, cafea, droguri, fumat

factori agresivi din mediu, chimici, fizici

vârsta peste 35 ani

traumatisme fizice

 

În momentul în care colul uterin se scurtează, riscul de avort şi naştere prematură creşte.

Una dintre metodele de tratament o reprezintă cerclajul, o manevră chirurgicală care se efectuează cu anestezie generală şi presupune coaserea colului uterin astfel încât acesta să rămână închis cât mai mult timp, în mod ideal până la termen sau cel puţin până la atingerea viabilităţii fetale.

Riscurile cerclajului sunt reprezentate de înţeparea sacului amniotic cu ruperea consecutivă a membranelor, infecţii, contracţii uterine care în cele din urmă duc la avort spontan post procedură. Însă, comparativ cu beneficiile cerclajului, riscurile sunt net inferioare şi această manevră nu ar trebui evitată de medic şi pacientă daca situaţia obstetricală o impune.

 

A doua metodă de tratament o reprezintă pesarul, un inel de cauciuc plasat în jurul colului uterin. Acesta produce un edem local şi astfel colul rămâne închis şi devine mai rezistent, făcând faţă presiunii exercitate de sarcină.

Atât pesarul, cât şi cerclajul se vor scoate la 37 săptămâni de sarcină sau chiar în momentul naşterii, în funcţie de opţiunea medicului şi de situaţia obstetricală.

 

A treia armă în lupta cu boala avortivă este reprezentată de preparatele pe bază de progesteron, hormonul secretat în mod natural de organism în momentul în care apare sarcina. Acesta este produs de ovar, iar apoi, începând cu 12 săptămâni de sarcină, funcţia sa este preluată de placentă. În momentul în care secreţia progesteronică este insuficientă sau inadaptată la nevoile sarcinii, apare riscul de avort. Progesteronul se administrează sub formă de ovule sau de injecţii, este asimilat foarte bine de organism şi scade considerabil rata de avort spontan şi naştere prematură.

- Publicitate -
- Editia digitala -spot_img

Merita citit

- Publicitate -spot_img
- Publicitate -spot_img

Related News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.