Leiomioamele uterine sunt tumori benigne ale musculaturii netede uterine. Conținutul bogat în colagen al acestor tumori creează o consistență fibroasă a acestora, ducând la denumirea lor generică de fibroame uterine. În general, fibromul uterin este întâlnit la 20-25% (una din patru) dintre femei, dar mijloacele imagistice (ultrasonografie transvaginală, tomografie computerizată, RMN) demonstrează prezența acestora la aproximativ 75% dintre femei.
Potrivit dr. Lucian Șerbănescu, medic primar în obstetrică-ginecologie, din punct de vedere al aspectului macroscopic, leiomioamele sunt tumori rotunde, alb-sidefii, de consistență fermă. Acești noduli pot fi unici sau multipli (6-7 noduli sau chiar mai mulți). Simptomatologia lipsește în cele mai multe cazuri și variază în funcție de localizare și statusul hormonal al pacientei. Principalele simptome ale fibromului uterin sunt: sângerarea, disconfortul pelvi-abdominal (senzație de presiune intraabdominală sau senzația de a urina des), dureri în timpul menstruației, dureri pelvi-abdominale acute, infertilitate sau chiar pierderea sarcinii.
„Fibromul uterin apare mai frecvent la pacientele infertile. Fibroamele pot modifica aspectul cavității uterine, pot obtura orificiul tubar (locul de comunicare al trompelor uterine cu uterul) sau chiar împiedica ascensiunea spermatozoizilor către ovul. O situație deosebită apare atunci când fibromul uterin se asociază cu sarcina. În această situație, fibromul uterin poate determina apariția avortului spontan, a nașterii premature și a altor complicații ce pot apărea după naștere, acestea putând duce până la pierderea uterului (histerectomie de necesitate), sau chiar periclita viața pacientei prin pierderi de sânge masive ce pot apărea imediat după naștere. Se pare că valorile sangvine crescute ale progesteronului, estrogenului și factorilor de creștere fetală și placentară duc la creșterea, uneori impresionantă, a fibroamelor uterine. Această creștere rapidă a nodulilor fibromatoși poate duce la fenomene compresive asupra placentei și fătului, la scăderea suprafeței optime de inserție a placentei și creșterea, totodată, a contractilității uterine, factori ce pot conduce la avort spontan, naștere prematură sau chiar la moartea intrauterină a fătului”, a subliniat medicul.
Tocmai de aceea, este foarte important ca pacientele să se prezinte încă din primele săptămâni de sarcină la medicul ginecolog. Astfel, aceste situații nefaste pot fi evitate, pacienta beneficiind de conduită medicală de specialitate. Este vitală, de asemenea, o colaborare strânsă între medicul de familie și medicul obstetrician-ginecolog pentru monitorizarea gravidelor, mai ales a celor cu risc obstetrical crescut.