Herpesul Zoster (zona Zoster) este o afecțiune întâlnită destul de frecvent la adulți şi mai puţin la copii, frecvența și gravitatea formelor ei crescând odată cu vârsta. Oricum, indiferent de forma bolii, aceasta poate avea un impact serios asupra calității vieții. Practic, aceasta este o epidermo-neuroviroză determinată de virusul varicelo-zosterian, iar în condiţiile unui sistem imunitar slăbit, herpesul Zoster se poate generaliza.
Varicela reprezintă manifestarea de promo-infecție, răspunsul gazdei neimune la virus. După vindecare, virusul rămâne remanent în celulele neuro-senzitive ale ganglionilor spinali posteriori. Apoi, sub influența unor factori stresanți, când imuno-reactivitatea organismului scade sub o valoare critică necesară neutralizării virusului, acesta redevine activ, producând herpesul Zoster.
„Bolnavii diagnosticaţi cu herpesul Zoster sunt infecțioși prin leziunile cutanate pe care le prezintă și uneori prin secrețiile nazo-faringiene, contactul copiilor cu aceștia putând determina varicela. Clinic, afecţiunea se caracterizează prin durere și erupție veziculoasă, unilaterală (foarte rar bilaterală) de-a lungul distribuției cutanate a ganglionilor radiculari afectați. Debutul îl constituie durerea care precede cu 2-18 zile apariției erupției şi care are o intensitate variabilă, continuă, pulsată, de la o atingere ușoară până la senzația de „gheară”, ca o senzație de arsură, difuză sau strict localizată la aria afectată”, susțin medicii.