spot_img
AcasăBoli si afectiuniComa, sindrom clinic ce presupune degradarea totală sau parţială a stării de...

Coma, sindrom clinic ce presupune degradarea totală sau parţială a stării de conştienţă

- Publicitate -spot_img

Coma este o situaţie acută, care pune viaţa în pericol. Evaluarea trebuie să fie rapidă, cuprinzătoare şi întreprinsă în timp ce se iau măsuri urgente pentru a minimiza daunele neurologice ulterioare.  Managementul urgenţelor ar trebui să includă: resuscitarea cu sprijinul sistemului cardiovascular şi respirator; corectarea tulburărilor metabolice imediate, în special controlul glicemiei şi al tiaminei, dacă este indicat; controlul convulsiilor şi al temperaturii corpului.

Electrocardiograma este utilă pentru a arăta infarct miocardic, aritmie, blocuri de conducere, bradicardie sau dovezi ale hipertensiunii subiacente sau a bolii vasculare coronariene aterosclerotice.

 

Examinarea neurologică a unui pacient în comă are trei scopuri:

– Pentru a ajuta la determinarea cauzei comei;

– Pentru a oferi o linie de bază;

– Pentru a ajuta la determinarea prognosticului.

 

„Medicul neurolog va efectua examenul neurologic complet evaluând răspunsurile pupilare la lumină, motilitatea oculară, deviaţia laterală a ochilor (cauzată de obicei de o leziune în câmpurile oculare frontale ipsilaterale, dar poate rezulta din leziuni ce interesează calea de la câmpurile oculare frontale la formaţiunea reticulară parapontină) şi examenul motor al membrelor.

Poziţia de repaus şi mişcările spontane trebuie documentate. Dacă ochii şi capul sunt deviaţi pe partea opusă hemiparezei, aceasta implică o leziune a emisferei, în timp ce deviaţia către partea opusă hemiparezei indică o leziune pontină. Pacientul poate să prezinte anumite atitudini precum rigiditate decerebrată”, au precizat specialiştii doctorneurolog.md.

 

Tulburările de mişcare, cum ar fi mioclonia, epilepsia parţială continuă şi crizele tonico-clonice pot apărea toate în comă. Ele sunt important de identificat, deoarece convulsiile necesită tratament urgent. Convulsii mioclonice sunt observate frecvent la pacienţii cu encefalopatie anoxică/ischemică şi alte tulburări toxice sau metabolice.

Odată ce pacientul este stabilizat, se administrează tratamentul necesar, examinarea iniţială este completă şi se comandă studii de laborator adecvate, următorul test la alegere este o scanare computer tomograf a creierului. Alternativ, imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN) poate fi efectuată, în funcţie de setarea clinică, de stabilitatea stării pacientului şi de disponibilitate. RMN oferă o vizualizare superbă a fosei posterioare şi a conţinutului acesteia, o caracteristică extrem de utilă atunci când se suspectează o boală structurală a trunchiului cerebral.

 

Terapia urgentă şi uneori empirică este administrată pentru a preveni deteriorarea creierului. Nevoile metabolice imediate potenţiale ale creierului sunt furnizate prin utilizarea empirică de oxigen suplimentar, tiamina intravenoasă (cel puţin 100 mg) şi 50% dextroză intravenoasă în apă (25 g). Utilizarea glucozei intravenoase la pacienţii cu leziuni cerebrale ischemice sau anoxice este controversată.

Glucoza suplimentară poate creşte producţia locală de acid lactic prin glicoliza anaerobă şi poate agrava leziunile ischemice sau anoxice. Din punct de vedere clinic, totuşi, se recomandă administrarea empirică de glucoză atunci când nu se cunoaşte cauza comei. Există două motive pentru această abordare: apariţia frecventă a alterărilor datorate hipoglicemiei. Prin comparaţie, prognosticul pentru coma anoxică sau ischemică este, în general, slab şi probabil va rămâne slab, indiferent de suplimentarea cu glucoză.

Tiamina trebuie administrată întotdeauna împreună cu glucoza pentru a preveni precipitarea encefalopatiei Wernicke.

- Publicitate -
- Editia digitala -spot_img

Merita citit

- Publicitate -spot_img
- Publicitate -spot_img

Related News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.